Experimentul „Universul-25” (1968-1973)
Studiul „Universul-25”, realizat de etologul american John Calhoun în perioada 1968-1973, a analizat efectul densității ridicate a populației asupra comportamentului șoarecilor. Omul de știință a creat pentru rozătoare un fel de „utopie” – un țarc spațios cu o cantitate nelimitată de hrană, apă și condiții confortabile de existență. Inițial, au fost introduse în acest „paradis” patru perechi de șoareci. Numărul populației a crescut rapid, atingând un maxim de 2200 de indivizi.Totuși, curând au apărut anomalii semnificative în comportament: masculii au devenit fie excesiv de agresivi, fie apatici; femelele au început să refuze îndatoririle materne; s-au format grupuri de indivizi antisociali; au apărut forme neobișnuite de comportament sexual; și s-au înmulțit cazurile de canibalism.
Experimentul „Micul Albert” (1920)
Acest experiment controversat a fost realizat de John Watson și Rosalie Rayner pentru a studia reacțiile emoționale condiționate.Subiectul experimentului a fost un băiat de 9 luni pe nume Albert. Inițial, el nu se temea de șobolanii albi. Cercetătorii au început să-i arate rozătoarea, însoțind aceasta cu un sunet puternic și înfricoșător.
Ca rezultat, copilul a dezvoltat o frică puternică nu doar față de șobolani, ci și față de alte obiecte și animale pufoase. Experimentul a fost criticat sever din cauza lipsei de etică și a potențialului prejudiciu asupra psihicului copilului.
Experimentul cu câinele cu două capete (anii 1950)
Cercetătorul sovietic Vladimir Demihov a realizat o serie de experimente de transplantare a capului unui câine. El a atașat capul și labele din față ale unui cățeluș la gâtul unui câine adult, creând astfel o creatură cu două capete.Ambele capete puteau funcționa independent - beau, mâncau și reacționau la mediul înconjurător. Câinele care a trăit cel mai mult a supraviețuit 29 de zile.
Experimentele lui Demihov, deși șocante din punct de vedere etic, au adus o contribuție importantă la dezvoltarea transplantologiei.
Instruirea porumbeilor pentru a distinge între Picasso și Monet (anii 1990)
În 1995, cercetătorul japonez Shigeru Watanabe a învățat porumbeii să distingă între picturile lui Picasso și Monet. Păsările primeau grăunțe dacă ciocneau o imagine a lui Picasso. Treptat, au învățat să asocieze picturile sale cu o recompensă.Surprinzător, porumbeii distingeau chiar și lucrări ale acestor artiști pe care nu le văzuseră anterior, demonstrând capacitatea de a generaliza și de a recunoaște stiluri.
Se descurcau cu sarcina chiar și cu imagini alb-negru sau neclare. Această descoperire a ridicat întrebări despre natura artei și percepția informației vizuale de către diferite specii.
Experimentul „Al treilea val” (1967)
În 1967, profesorul de istorie Ron Jones a realizat un experiment numit „Al treilea val”, demonstrând elevilor de liceu mecanismele manipulării conștiinței publice.El a organizat o mișcare cu o ierarhie strictă, o uniformă specială și un salut unic. În doar câteva zile, „Al treilea val” s-a transformat în ceva ce amintește de o organizație fascistă. Elevii au început să se denunțe reciproc și să persecute pe cei cu opinii diferite. Conștient de pericolul situației, Jones a fost nevoit să oprească experimentul.